Miracolul unei întrebări
Sunt ani de preocupări şi frământări, de bucurii şi eşecuri, de plenitudine şi goliciune. Ai mei dar şi ai tăi, nu?
Rătăcind alene sau în viteză pe drumurile vieţii, jucând scenarii mai reuşite sau mai puţin reuşite, din timp în timp dar ÎNTOTDEAUNA, ne întoarcem la aceeaşi răscruce. La momentul în care pentru măcar 11 minute căutăm răspunsul potrivit la aceeaşi întrebare – „Ce îmi doresc?”. Şi evident, răspunsul ne îndreaptă către următorul nostru scop, următorul pas al devenirii continue.
Dacă simţi că şi tu cunoşti această răscruce, te invit şi te provoc să mergi alături de mine în povestea aceasta scurtă, la sfârşitul căreia poate vom reuşi să fim puţin mai treji, mai conştienţi că această întrebare este un miracol pe care merită să-l invităm şi să-l celebrăm trăindu-ne cu sens.
Să ne întoarcem în răscruce.
Ei bine, indiferent când ajungem în răscruce, la orice vârstă şi după oricâte experienţe de viaţă, şezând la răscrucea întrebării „Ce îmi doresc?”, invariabil ni se deschid 2 căi.
Una este ca o scenă de film, cu personaje vivante şi lumini de scenă strălucind în văzul tuturor. Ea este calea lui A AVEA. Păşim pe ea cu răspunsuri precum: îmi doresc o carieră, îmi doresc o maşină (sau mai multe…), îmi doresc doar haine la modă, ceasuri la modă, ş.a.m.d.
Este calea unde se cere să ţii pasul cu personajele, unde recuzita se cumpără scump. Aici ai nevoie, cerşeşti secunda de glorie când reflectoarele sunt pe tine şi întreaga scenă are aşteptări de la tine. Cu cât cumperi mai multă glorie, cu atât nevoia de a avea mai multă şi mai multe creşte. Pentru că… personajele sunt construite să fie din ce în ce mai competitive, până ce nimănui nu-i pasă de cel de lângă decât în măsura în care îl analizează spre a-l întrece, a-l depăşi.
Viteza este mare pe calea numita A AVEA. Din ce în ce mai mare. Costumele şi butaforia sunt scumpe. Din ce în ce mai scumpe. Plăteşti pentru ele întâi cu timpul tău, apoi cu timpul copiilor şi familiei tale lângă care nu-ţi permiţi să fii alături decât sporadic şi chiar şi atunci, adesea gândul tău rămâne captiv în scena pe care ai ales-o, la rolul tău… Plateşti apoi, dacă te laşi cuprins de vrajă, cu sănătatea.
Da! Calea aceasta este necesară! Ea este motor al evoluţiei materiale a acestei frumoase lumi în care sunt încă zeci sau sute de milioane de oameni care nu au nici măcar 1 Eur pe zi să se hrănească.
Şi-ţi este frică sã nu continui pe cale. Să nu schimbi maşina cu una nouă cum fac celelalte personaje; să nu rămâi în ton cu moda ce se schimbă rapid. Şi-ţi este frică să ai mai mult timp pentru tine… căci în fond, cine eşti tu? Ce ai ajunge tu dacă nu ai avea rolul în care ai investit atât? Că doar… scenariul te-a ghidat până acum, iar fără el… ce să faci? Ce să faci dacă nu ţi se cere mai mult? Dacă se descurcă fără tine?
Sau, mai periculos, ce faci dacă brusc ai timp şi-ţi doreşti să vorbeşti cu copilul tău care între timp a crescut sau cu părinţii tăi care au îmbătrânit, sau cu vechii prieteni care nu mai sunt pe calea ta şi de care ţi s-a făcut dor… şi constaţi că nu prea aveţi multe subiecte în comun? Sau că se uită înspăimântaţi către tine ne-ştiind „ce te-a apucat”?
Da, ai dreptate, îţi este frică. Tare frică. Aşa că, cel mai probabil, următoarea dată când ajungi la răscruce şi vine din nou întrebarea „Ce îmi doresc?” vei alege tot această cale. Doar că nivelul va fi unul superior. Şi astfel, nu este nevoie să dai piept cu frica, nu trebuie decât să interpretezi un personaj, un alt rol cu „pachete de beneficii” care să te ducă din nou în reflectoare. Vei avea o maşină nouă, poate o casă nouă sau vacanţe exotice comune cu alte personaje importante, chiar dacă cel puţin unele nu-ţi trebuie neapărat şi care te costă în continuare timp şi efort şi familie, însă acesta-i rolul, nu? Pe calea lui A AVEA.
Însă, întotdeauna, răscrucea întrebării „Ce îmi doresc?” am spus că deschide 2 căi. Am mers împreună pe calea lui A AVEA. Suprapopulată!
O altă cale pe care putem porni oricând din răscruce este… lipsită de marketing 
. Ba uneori este ascunsă bine privirii. Se revelează de regulă celor care… au obosit să joace roluri, celor care riscă şi îşi dau întâlnire cu fricile, le privesc atent, le îmbrăţişează şi simt că dincolo de rol, de personaj, de butaforie şi reflectoare există o forţă care animă, care creează şi care curge neîncetat şi nelimitat. Care leaga om de om şi pe om cu florile şi fluturii, cu munţii şi apele, cu adâncul pământului care ne poartă şi cu clarul cerului şi vocea vântului.
Este calea lui A FI. Păşim pe ea cu răspunsuri precum: îmi doresc să fiu fericit, îmi doresc să fiu de folos, îmi doresc sa fiu bucurie, să plâng uneori, îmi doresc să zbor cu vulturii, să stau în ploaie, să vorbesc cu lupii, să cunosc înţelepciunea, răbdarea, smerenia, încântarea, să mă vindec şi să mă las vindecat, să iubesc şi să mă las iubit, să ajut şi să mă las ajutat.
Aici, pe acesată cale, nu există roluri, doar există SUFLETE. Nimeni nu-ţi cere nimic, nici să ai nu contează prea mult… Aici toate SUNT. Şi tu eşti sufletul ce animă FIINŢA. Cu experienţa ta, cu ceea ce eşti, cu ceea ce simţi şi gândeşti.
Aici este calea unde, ca şi floarea care înfloreşte pur şi simplu pentru că aceasta-i este misiunea, tu eşti. Trăieşti, te bucuri de rouă, de vânt, de iubire şi împărtăşeşti în jur toate acestea.
Pe calea lui A FI competitivitatea este înlocuită de compasiune şi înţelegere, agitaţia se transformă în relaxare, tensiunile devin bucurie şi mintea face loc inimii. Aici alergi cu ceilalţi nu de ceilalţi, eşti liber să simţi şi să împărtăşeşti ce simţi, când simţi să o faci. Pentru că… pe calea aceasta te întâlneşti cu tine. Pentru tine florile înfloresc şi fructele se coc, pentru tine răsare Soarele şi-ţi însoţeşte zilele făcând loc Lunii în timpul visării. Pe tine te alină vântul, te purifică ploaia, cu tine cântă păsările şi pe tine te poartă armăsarii pe aripi de vis.
E calea visului tău ce devine realitatea ta. Şi în realitatea ta, tu faci scenariul şi tu alegi alături de cine să-ţi trăieşti visul!
Nicio cale nu este greşită! Ce te rog însă azi pe tine, cititorule care m-ai însoţit până aici în poveste, este să fii treaz şi atent când eşti la răscruce.
Alege conştient!
Oricare din cele 2 căi ai alege, asigură-te că este calea pe care o doreşte sufletul tău şi fă din drum experienţa vieţii tale!
Şi te mai rog ceva. Te rog să priveşti în jurul tău, în miezul acţiunii, şi să fii conştient că nu eşti NICIODATĂ SINGUR pe cale. Lasă-te să-ţi pese de ceilalţi ce te însoţesc, pentru că aici vei găsi răsplata şi bonusurile. Aminteşte-ţi că dăruind vei dobândi. Fix în ordinea aceasta!
Şi… vino des în răscrucea acestei întrebări, de fiecare dată când te simţi străin pe cale!
Ce îți dorești cu adevărat?
Miracolul stă în întrebarea aceasta şi în forţa răspunsului tău.
Trăieşte-te! Nu de mâine, nu de luna viitoare. Trăieşte-te ACUM!
Inspirație și bucurie pe cale, Suflet frumos!
