Kybalion – Cele 7 Legi ale Universului

Cunoaşterea lor ar trebui să fie însoţită de bucuria dezvăluirii. Pentru că, între cuvintele Kybalionului se găsesc acestea: „Sub paşii Maestrului, urechile celor care sunt pregătiţi să înţeleagă doctrina să se deschidă cât mai mari şi când urechile elevului sunt gata să asculte, atunci vin buzele pentru a le umple de înţelepciune.” Aşadar, nu este întâmplare că citeşti acum aceste rânduri.

Toate relele pe care noi le suferim, toate dizarmoniile din vieţile noastre, toate bolile ce vin sunt rezultatul încălcărilor Legilor ce gurvenează Universul. Precum cunoaşterea lor ne va aduce bucuria dezvăluirii, cea care ne aduce pacea şi armonia (semne ale evoluţiei) este trăirea efectivă a acestor legi ale Vieţii. Legile Kybalionului sunt ideal frumoase iar sufletul nostru le percepe ca adevăr. Īnsă dacă nu le integrăm prin practică, acestea vor rămâne ca o masă bogată în faţa căreia murim de foame.

Cunoscute de către toate culturile antice ale lumii, aceste legi sunt atribuite lui Hermes Trismegistus (Cel de trei ori Mare). Ele au fost culese într-o carte în anul 1912, cu titlul „Kybalionul: filosofia hermetică” sub semnătura  Cei trei iniţiaţi.

În primele zile ale Antichităţii existau un anumit număr de doctrine secrete fundamentale ce se transmiteau de către Maestru elevului şi care erau cunoscute sub numele de Kybalion. Sensul exact şi semnificaţia cuvântului s-au pierdut de mai multe secole. Principiile acesteia nu au fost scrise niciodată; era o culegere de maxime, axiome şi precepte, complet neinteligibile pentru profani, dar pe care adepţii le înţelegeau imediat ce erau aplicate.

Legenda „pietrei filosofale” capabilă să transforme în aur un metal de rând, nu era decât o alegorie a filosofiei hermetice, bine înţeleasă de către adepţii şi practicanţii hermetismului veritabil.

“Sub numele de artă regală sau sfântă vechii preoţi egipteni profesau şi practicau un ansamblu de doctrine care nu a ajuns pâna la noi decât prin reputatia sa şi unele ramasite. Aceste doctrine cuprindeau toate raporturile omului cu natura şi practica lor făcea pe iniţiat un rege al universului material. Īnsă cum aceste doctrine se bazau pe marea axiomă a Unitaţii Totului, se poate considera arta regală sub aspectul Primului Principiu, adica ştiinţa lui Dumnezeu şi i se spunea Stiinţa Sfântă.(…) Natura avea Viaţă şi Viaţa era Dumnezeu, deci cine studia Natura devenea chiar prin aceasta Preotul Eternităţii şi invers, orice membru al Colegiului Sacerdotal devenea prin instruire un savant naturalist.

Pentru egiptenii antici, natura cuprindea toate lumile invizibile tot aşa de bine ca şi lumea vizibilă la care se opreşte ştiinţa modernă. Ei studiau Lumea Cauzelor cu tot aâita ardoare cu care noi studiem Lumea Efectelor, asa că Arta Sfântă e mereu şi peste tot Ştiinţa Vieţii; viata în invizibil, tot aşa ca şi viaţa care cade sub simţurile noastre. De altfel omul nu era pentru ei o părticică neimportantă a Naturii, ci o lume mică în acea Mare şi aceleaşi legi care guvernau Lumea Mare, dominau şi pe cea mică.” – (Paris, martie 1917 – Albert L. Caillet)

Din Egipt ne vin învăţăturile ezoterice fundamentale care au influenţat filozofiile tuturor raselor de mai multe mii de ani. Toate ţarile s-au împrumutat de la doctrinele sale: India, Persia, Chaldeia, Media, China, Japonia, Siria, vechea Grecie, Roma şi alte naţiuni vechi au luat parte liber la banchetul cunoaşterii pe care Hierofanţii si Maeştrii ţării lui Isis l-au oferit celor pregatiţi să se împărtăşească din culmea stiinţei mistice şi oculte dezvăluită de maeştrii acestui vechi ţinut. In Egipt se afla loja misticilor. Prin porţile templelor intrau neofiţi şi plecau adepţi, maeştri, hierofanţi în toate colţurile lumii. Printre aceştia a fost şi Hermes Trismegistul, tatăl întelepciunii oculte. Hermes era intelectul zeificat şi de aceea a fost confundat desea cu Toth, “intelectul”. A fost numit Tismegistos, sau “de trei ori Mare”, după cea de a douăsprezecea maximă din Tabula Smaragdina – “Iată pentru ce sunt numit Hermes Trismegistos, având trei părţi din filozofia lumii întregi.” Aceste trei părţi erau:

• Alchimia – Lucrarea Soarelui, Opus Magnum, adică transmutarea omului de la condiţia sa inferioară într-o persoană spirituală. Din această perspectivă mutaţia superioară a elementelor (prefacerea plumbului în aur) nu este decât expresia exterioară a unei lucrări de înnobilare interioară;
• Astrologia – Lucrarea Lunii, dar nu în sensul comun de influenţă (benefică sau malefică) a planetelor asupra destinului omului, ci înţelegerea acestora ca simboluri ale unei lumi spirituale şi ca parte a unui Univers în care totul se mişcă potrivit legii corespondenţelor;
• Teurgia – Lucrarea Astrelor, numită şi magia sau “arta lucrărilor divine”, adică acea lucrare pe care omul o realizează în cooperare cu fiinţele divine şi al cărei scop este contopirea cu Conştiinţa Divină.

Tabla de Smarald (Tabula Smaragdina) este ea însăşi scriere atribuită deasemeni lui Hermes Trismegistus. Ea conţine, alături de alte douăsprezece enunţuri, inima/esenţa hermetismului: “Ce este dedesubt e la fel cu ce este deasupra (nota – planetele, semnele zodiacale,etc.); iar ce este deasupra e la fel cu ce este dedesubt (nota – omul, alcătuirea sa atc.), pentru a împlini miracolul unui singur lucru”

Legile Vieţii, ce guvernează Universul, sunt în număr de 7 şi au fost enunţate ca şi principii. Acela care le cunoaste şi le înţelege, posedă cheia magică care va deschide toate porţile Templului, chiar înainte de a le atinge.

Acestea sunt:

 1. Principiul mentalismului

“Totul este spirit; Universul este mental”  Kybalion.

Principiul implică acest adevăr că “totul este spirit”. El explică că Totul, care este realitate substanţială, aflându-se în toate manifestările şi aparenţele exterioare pe care le cunoaştem sub numele de Universuri materiale, Fenomene ale vieţii, Materie, Energie, într-un cuvânt tot ce este aparent simţurilor noastre materiale este spirit, care în el însuşi este incognoscibil şi nedefinibil, însă care poate fi considerat şi gândit ca un Spirit Universal. Infinit, Viu.

El explică încă, că “lumea sau universul fenomenal nu-i decât o simplă creaţie mentală a totului, subiect al legilor lucrurilor create, că universul considerat în intregul său, sau în părţile sale, există în Spiritul Totului, că în acest Spirit noi trăim, noi lucrăm şi suntem noi înşine”.

A înţelege acest mare principiu hermetic al mentalismului, permite individului să înţeleagă cu uşurinţă legile Universului Mental şi să le aplice la buna sa stare şi la perfectionarea sa. Acest principiu explică adevărata natura a Energiei şi Puterii, a Materiei şi pentru ce şi cum ele sunt subordonate Stăpânirii Spiritului.

2. Principiul corespondenţei

“Ceea ce este sus, este ca şi ceea ce este jos; ceea ce este jos, este ca şi ceea ce este sus” Kybalion.

Acest principiu implică adevărul că este totdeauna un raport constant între legile şi fenomenele diferitelor planuri ale fiinţei şi vieţii. Vechea axiomă hermetica îl explică în aceşti termeni: “Ceea ce este sus este ca şi ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca şi ceea ce este sus”. Īnţelegerea acestui principiu conferă mijloace de a rezolva destule paradoxuri obscure şi destule secrete ascunse ale Naturii. Există planuri ale vieţii pe care noi le ignoram complet, însă când noi le aplicăm principiul corespondenţei, vom deveni capabili să înţelegem mai departe că nu este posibil sa facem altfel.

El se manifestă şi se aplică peste tot in Univers, pe diferitele planuri ale Universului material, mental şi spiritual; este o lege universală.

Vechii hermetişti îl considerau ca unul dintre instrumentele mentale cele mai importante, cu ajutorul căruia omul este capabil să răstoarne victorios obstacolele care i se ridică în faţă, în faţa necunoscutului. Acestuia i-a fost posibil a se îndeparta, a înlătura voalul lui Isis până la punctul de a întrezări într-o lumină o parte a figurii Zeiţei. La fel cum cunoaştem principiile geometriei şi această cunoaştere permite astronomului aşezat în laboratorul său să măsoare distanţa dintre aştri şi să urmărească mişcările lor, la fel cunoaşterea principiul corespondenţei permite omului să deducă inteligent din necunoscut, cunoscutul. Studiind monada, el intelege arhanghelul.

3. Principiul vibratiei

“Nimic nu stă, totul se mişcă, totul vibrează”. Kybalion.

Acest principiu implică adevarul că totul este în mişcare, totul vibrează, nimic nu-i în stare de repaus, fapte pe care ştiinta modernă le acceptă şi pe care orice noua descoperire ştiinţifică tinde să le verifice.

Sunt mii de ani de când învăţaţii vechiului Egipt au enunţat acest principiu hermetic. El explică că diferenţele existând între diferitele manifestări ale materiei, a energiei, a sufletului şi chiar a spiritului, sunt consecinţa unor proporţii inegale ale vibratiei.

De la Totul care este Spiritul Pur şi până la formele cele mai grosolane ale materiei, totul vibrează; cu cât este mai intensa vibraţia, cu atât mai înaltă este pozitia pe scară. Vibraţia Spiritului este atât de intensă şi atât de infinit de rapidă, încât practic el este în repaus, la fel cu o roata care se învârteşte cu o aşa de mare rapiditate încât pare că stă pe loc.

La cealaltă extremitate a scării, sunt formele grosolane ale materiei, ale carei vibraţii sunt atât de lente încât parcă nici nu ar exista, la fel ca şi unele sunete de joasă frecvenţă pe care urechea omenească nu le poate percepe. Īntre aceşti doi poli opuşi sunt milioane şi milioane de grade de vibraţii.

De la corpuscul la electron, de la atom la moleculă până la lumi şi universuri, totul se mişcă, totul vibrează. Aceasta e la fel pentru energie şi pentru forţă, care nu sunt decât grade diferite ale vibraţiei.

Aceasta corespunde şi planului mental, căruia vibraţiile îi guvernează starea şi chiar planului spiritual. Discipolul în hermetism care înţelege bine acest principiu şi formele sale corespunzatoare, este capabil să controleze propriile sale vibraţii mentale şi de asemeni pe ale altora. Maeştrii folosesc în mod egal acest principiu în diferite maniere pentru a învinge fenomenele naturii. “Cel care a înţeles principiul vibraţiei a câştigat sceptrul puterii” a spus un vechi scriitor.

4. Principiul polaritatii

“Totul este dublu; orice lucru are doi poli; totul are două extreme; asemănătorul şi neasemănătorul au aceeaşi semnificaţie; polii opuşi au o natura identică însă de grade diferite; extremele se ating; toate adevărurile nu sunt decât neadevăruri; toate paradoxurile pot fi conciliate”. Kybalion.

Acest principiu implică adevărul că “totul este dublu, totul are doi poli, totul are două extreme”. Aceste fraze sunt vechi axiome hermetice. Ele explică vechile paradoxuri care au făcut perplexă atâta lume şi se exprimă după cum urmează: “Teza şi antiteza au o natură identică, însă de grade diferite; contrariile sunt asemănătoare şi nu diferă decât prin gradul lor, polii opuşi se pot concilia; extremele se ating; Totul este şi nu este în acelaşi timp”; toate adevărurile nu sunt decât semiadevăruri; orice adevăr este pe jumătate fals; sunt două feţe ale aceluiaşi lucru etc etc”.

Principiul polaritaţii explică că în orice lucru sunt doi poli, două aspecte opuse şi contrariile nu sunt în realitate decât extreme ale aceluiaşi obiect între care sunt intercalate grade diferite, de exemplu: căldura şi frigul, deşi sunt opuse sunt în realitate un singur şi acelaşi lucru, ele se disting numai prin diferenţa de grade. Consultaţi termometrul şi veţi putea vedea dacă este posibil de descoperit unde căldura se termină şi unde începe frigul. Nu există o căldură absolută şi nici un frig absolut. Aceşti doi termeni “cald şi frig” indică numai grade diferite ale aceluiaşi lucru şi acest lucru care se manifestă cu frig şi cald este numai o variantă a vibraţiei. Astfel cald şi frig nu sunt decât doi poli a ceea ce noi numim “căldură” şi fenomenele care le însoţesc sunt manifestările principiului polarităţii.

Acelaşi fenomen este adevărat în cazul luminii şi întunericului, care sunt unul şi acelaşi lucru, deosebirea constând într-o diferenţă de grade între cei doi poli ai fenomenului: când ne părăseşte noaptea şi când începe ziua.

Ce diferenţă este între mare şi mic; între facil şi dificil; între alb şi negru; între tăios şi tocit; între calm şi neliniştit; între sus şi jos; între pozitiv şi negativ; principiul polaritatii explică aceste paradoxuri şi nici unul nu poate să-l înlocuiască.

Īn planul mental tot acest principiu lucrează. Să luăm un exemplu extrem însă radical, al urii şi al dragostei, două stări mentale, în aparenţă total diferite. Şi încă sunt grade diferite în ură şi în dragoste; deasemeni sunt sentimente intermediare pentru care noi folosim cuvintele simpatie şi antipatie, care ajung să se confunde atât de strâns încât deseori este o dificultate să se ştie dacă vreunul vă este simpatic sau antipatic, sau vă este indiferent. Aceste sentimente opuse nu sunt decât grade diferite ale unui sentiment unic, cum îl veţi putea gândi şi înţelege dacă veti medita o clipă la aceasta. Mai mult decât toate acestea şi hermetiştii îi atribuie o deosebită importanţă; este posibil de schimbat în propriul tău spirit şi în spiritul altora, vibraţiile urii în vibraţiile dragostei.

Mulţi dintre voi care citiţi aceste rânduri aţi făcut experienţa personală de tranziţie rapidă, involuntară, care poate să se faca între dragoste şi ură şi invers, în propria persoană şi în a altora. Veţi înţelege atunci că vă este posibil să realizaţi acest lucru cu ajutorul voinţei, folosind principiul hermetic.

Binele şi răul nu sunt decât doi poli diferiţi ai aceluiaşi lucru; hermetismul cunoaşte arta de a transforma Răul în Bine prin aplicarea principiului polarităţii. Īn totalitate, arta polarizării este o fază a alchimiei mentale, cunoscută şi aplicată de maeştrii vechi şi moderni ai hermetismului. Īnţelegerea acestui principiu permite să modifici polaritatea ta tot aşa de bine ca pe aceea a altora, dacă vrei să consacri timpul şi studiul necesar pentru a deveni un maestru al artei. 

5. Principiul ritmului

“Totul se scurge înlăuntru sau înafară; orice lucru are durata sa; totul evoluează, apoi degenerează; balansul pendulei se manifestă în totul: măsura oscilaţiei sale la dreapta este asemănătoare cu măsura oscilaţiei de la stânga. Ritmul este constant.” Kybalion.

Acest principiu implică adevarul că în orice lucru se manifestă o mişcare înainte şi înapoi, o mişcare asemănătoare unei pendule, ceva asemănător unei maree suitoare şi coborâtoare, a unei mări pline şi a unei mări scăzute. Această mişcare de plecare şi venire se produce între doi poli al caror principiu al polarităţii ni s-a demonstrat că exista.

Este totdeauna o reacţiune şi o acţiune, un progres şi un recul, un maximum şi un minimum. Tot aşa este pentru toate elementele universului: sori, lumi, oameni, animale, spirit, energie, materie.

Această lege se manifestă în creaţia şi distrugerea lumilor, în progresul şi decadenţa naţiunilor; în viaţa oricărui lucru şi în sfârşit în starea mentală a omului; pentru acest din urmă lucru, hermetiştii apreciază importanţa înţelegerii acestui principiu. Hermetistii l-au inteles bine şi au găsit că aplicarea acestuia este universală. Ei au descoperit anumite mijloace pentru a anihila prin ele chiar efectele prin folosirea de formule şi metode adecvate. Ei aplică legea mentală a neutralităţii. Ei nu pot anula principiul, nici să-i opreasca cursul, dar au învăţat să-i oprească, mai bine zis să-i evite efectele asupra lor înşişi şi într-un anumit grad care depinde de gradul de măiestrie. Ei au invatat să-l utilizeze în loc de a fi utilizaţi de el. Īn aceasta constă arta.  Maestrul în hermetism se polarizează el însuşi la punctul unde el vrea să rămână, apoi neutralizează balansul ritmic al pendulei care ar tinde să-l transporte către celălalt pol. Toţi acei care şi-au însuşit un anumit grad de măiestrie personală lucreaza astfel într-o oarecare măsura mai mult sau mai putin inconstient. Maestrul o face conştient, prin folosirea voinţei sale. Astfel el ajunge să atingă un grad de echilibru şi de fermitate mentală aproape de necrezut din partea maselor care sunt târâte înainte şi înapoi ca o pendulă.

Acest principiu şi principiul polarităţii precum şi metodele pentru a le contracara, a le neutraliza şi a le folosi constituie o importantă parte a alchimiei hermetice mentale.

6. Principiul cauzei si efectului

“Orice cauză are efectul său; orice efect are cauza sa; totul se întâmplă conform legii. Hazardul este un nume dat unei legi necunoscute. Sunt numeroase planuri ale cauzalităţii, însă nimic nu scapă legii”. Kybalion.

Acest principiu implică faptul că există o cauză pentru orice efect produs şi un efect pentru orice cauză. El spune că totul se întâmplă conform unei legi, că niciodată nimic nu se întâmplă accidental, neprevăzut, că hazardul nu există şi că, pentru că există planuri diferite de cauză şi efect, planul superior dominând totdeauna planul inferior, nimic nu poate scăpa în întregime legii. Hermetiştii cunosc până la un punct arta şi metodele de a se ridica deasupra planului obişnuit al cauzei şi efectului. Ridicându-se mental la un plan superior, ei devin cauza în loc de a fi efect.

Mulţimile se lasă docil duse, ele ascultă la tot ce le înconjoara, la voinţele şi dorinţele celora care sunt mai puternici decât ele, la hereditate, la sugestie şi la toate cauzele exterioare care le dirijeaza ca pe simpli pioni pe drumul vieţii. Maeştrii din contră, ridicându-se pe plan superior, domină sentimentele lor, caracterul lor, calităţile şi puterile lor, tot aşa de bine ca pe tot ce îi înconjoară. Ei devin stapâni în loc de a fi pioni. Ei joaca jocul vieţii în loc de a fi jucaţi şi dirijaţi de voinţa altora şi de influenţe exterioare. Ei se servesc de principiu în loc de a fi instrumentul său. Maeştrii ascultă de cauzalitatea planului superior însă ei comandă planul lor. Este în această afirmaţie o adevarată bogăţie de cunoştinţe hermetice. Le înţelege cine va putea.

7. Principiul genului

“Este un gen în toate lucrurile; totul are principiile sale; masculin şi feminin; genul se manifestă pe toate planurile”. Kybalion.

Acest principiu implică adevărul că genul există peste tot; principiile masculin şi feminin sunt în acţiune constant. Acesta-i adevărul nu numai pe plan fizic, ci şi pe plan mental şi chiar pe plan spiritual. Pe plan fizic, principiul se manifesta sub forma sexului, pe plan superior el ia forme mai elevate însă este mereu acelaşi.

Nici o creaţie fizică, mentală sau spirituală nu este posibilă fără el. Īnţelegerea legilor sale va arunca lumină asupra multor subiecte care în mod constant au uimit spiritul oamenilor.

Principiul genului a lucrat întotdeauna pentru a crea şi reînnoi.

Orice lucru, orice individ, conţine cele două elemente: masculin şi feminin sau chiar marele principiu. Orice element masculin are elementul său feminin; orice principiu feminin are principiul său masculin. Dacă voiţi să înţelegeţi filozofia Creaţiei şi a Regenerării Mentale şi Spirituale, trebuie să studiaţi şi să înţelegeţi acest principiu hermetic. El ascunde soluţia unui mare număr de mistere ale vieţii. Ţinem să vă avertizăm că nu e nici o înrudire cu numeroasele teorii fundamentale, periculoase şi degradante, cu învăţăturile care sunt răspândite sub titluri fanteziste şi care nu sunt decât o prostituare a marelui principiu natural al genului.

Īnţelegerea principiului genului şi modalităţile în care această înţelegere creează armonia pe diferitele planuri ale fiinţei (fizic, emoţional, mental, spiritual, cauzal) reprezintă un mare pas în evolutie. Apare însă un filtru care-i poate limita pe mulţi la planul fizic –  pentru aceia care sunt puri (curaţi sufleteşte) totul e pur; pentru aceia care sunt murdari, totul e murdar.

Au primit numele de Legi ale Universului, pentru că independent că vrem sau nu, că înţelegem sau nu, că suntem în acord cu ele sau nu, ele SE MANIFESTĂ. Ele fundamentează viaţa şi evoluţia tuturor entităţilor din acest Univers. A le înţelege şi a le folosi ne creează un mare avantaj în găsirea armoniei cu Sine, cu lumea şi cu Mama Pământ (Natura), trăind viaţa pe care am venit să o trăim, să evoluăm înţelegându-ne lecţiile şi asumându-ne rolul de co-creatori.

Īnzestraţi fiind cu Liber-Arbitru, fiecare pas este rezultatul propriilor alegeri. Să ne punem din când în când întrebarea… De ce AM ALES să trăiesc experienţa în care sunt? Ce mi-am propus să învăţ din asta? Cum pot să creez experienţe plăcute mie şi altora?

Să aveţi spor în a trăi cu sens şi a vă bucura de fiecare clipă! Īn acord cu Sine, cu Lumea şi cu Universul!

Foto articol: Catedrala din Siena – paviment reprezentându-l pe Hermes Trismegistus.

Pentru vise împlinite,

Teodora Gabriela Călin

Life & Business Coach

fondator Scoala 5 Elemente